Am absolvit Facultatea de Medicina din Craiova in 1989, fiind al doilea din promotia mea.
Au fost ani plini de entuziasm, de visuri si de convingerea ca medicina poate schimba vieti.

Intre 1992 si 1995 am urmat rezidentiatul in oftalmologie, iar apoi am lucrat timp de cinci ani intr-o multinationala farmaceutica. Nu stiam atunci cat de mult ma va influenta acea perioada – dar am inteles, peste ani, ca nimic nu e intamplator.

Dupa plecarea din corporatie, am deschis un cabinet de oftalmologie si un laborator de optica medicala, printre cele mai bine dotate la acea vreme. Eram mandru de ceea ce construisem, dar viata avea sa imi rearanjeze prioritatile.

In anul 2000, mama mea a fost diagnosticata cu leucemie acuta.
Dupa cinci cure de citostatice, medicii ne-au spus ca organismul ei nu mai poate suporta o a sasea. Au fost zile grele, pline de teama si neputinta.
Dar, intr-un fel greu de explicat – poate intamplare, poate destin – am descoperit doua suplimente: zeolitul si AHCC-ul. I le-am administrat, cu speranta si cu rugaciune.
La trei luni dupa aceea, analizele erau perfecte.

Acea experienta mi-a schimbat complet felul de a privi medicina. Am inteles ca uneori vindecarea nu vine doar dintr-o reteta sau un protocol, ci dintr-o combinatie de stiinta, credinta si curaj. Ca medicina alopata si cea complementara nu sunt dusmani, ci pot fi aliati.

Am avut apoi ocazia sa aplic acelasi protocol sotiei mele si, mai tarziu, mie insumi. In plus, in cazul meu, am aplicati si postul intermitent. Rezultatele au fost la fel de puternice.
De atunci, am vorbit despre asta de nenumarate ori, iar mesajele primite de la oameni mi-au confirmat ca merita sa continui.

Nu pretind ca am gasit leacul pentru cancer. Nu promit si nu garantez nimic.
Dar cred cu toata convingerea ca o boala atat de complexa trebuie abordata din cat mai multe directii – cu mintea deschisa si inima prezenta.
Pentru ca, uneori, intre stiinta si miracol, se afla pur si simplu omul care refuza sa renunte.